Rareori mi-a fost dat sa vad oameni rai pana in maduva oaselor. Ei sunt - pentru mine - niste vietati pe care cu greu le-as putea intelege si de care ma simt scarbit in mod reflex. Unii sunt paranoici, altii compulsivi-obsesivi...Da' chiar nu conteaza asta.
Ce conteaza foarte mult este raul fabricat, cel antropic, artificial, nu cel existent in stare pura ca urmare a unor dereglari sau traume din viata anumitor indivizi. Rautatea fabricata pe banda rulanta nu este decat un safety net pentru toti cei care simt ca a fi bun sau a-ti recunoaste anumite lacune, lucruri nelalocul lor din propria viata sau care tin de stilul de viata cotidian, reprezinta o slabiciune, reprezinta un element reprobabil al vietii, al sinelui, al caracterului, al status-ului fiecaruia et caetera.
Asa ca cel mai simplu e sa ascunzi slabiciunea sub mantia si masca rautatii antropizate, sa arati cu degetul spre altii, care sunt la fel ca tine in anumite privinte, pe care ii vei condamna si da drept exemplu negativ, doar-doar vei uita de propriul pai din ochi, de propria barna.
Rautatea de acest fel este - dupa opinia mea - doar un penibil, dar abil mecanism auto-defensiv prin care cei slabi vor sa para mai puternici, cei vinovati, inocenti, cei pierduti, gasiti ...si asa mai departe.
De obicei imi inchei postarea cu o vorba (de duh ?!). Nu insa si acum. Nu vreau sa fiu rautacios. Vreau sa fiu slab, vreau sa recunosc ca am lacune, ca sunt lucruri nelalocul lor in viata si in stilul meu de viata...
P.S. : Sa recunosti ca esti slab este primul pas spre a fi puternic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu