Nu cred pentru ca - desi am afirmat-o in nenumarate randuri eu insumi - orice persoana doreste sa fie vazuta, iar odata cu inaintarea in varsta aceasta dorinta se intensifica.
Drept urmare, ceea ce am ales pentru anul inceput de cateva luni bune deja - anume obscuritatea - poate fi considerata, pe drept, o actiune artificiala, fortata, antropica, nenaturala.
Bineinteles ca urmatoarea intrebare logica ar fi: "Si daca tot vrem sa fim vazuti, de ce toata aceasta <<negura>> voita?"... Oamenii spun rareori ceea ce gandesc cu adevarat si - mai mult de atat - fac lucruri in neconcordanta cu ceea ce de fapt si-ar dori si gandesc. Cum ar spune titlul cartii lui Dan Ariely, suntem fiinte "predictably irrational", carora desi li se arata adevarul general decid sa ramana la cel particular sau adevarul supus erorii. Sau, cum as spune eu, "importance lives in paralel universes". La fel si cu adevarul/ adevarurile. Ceea ce era de demonstrat...
Cam atat despre asta acum. Editez eu si vad exact ce vreau sa spun, de ce am scris si cum se va continua postarea asta. In fond si la urma urmei, sa fiu sincer cu toti si - mai ales - cu toate: n-am scris niciodata pentru fani, bani, premii de orice fel sau alte scopuri "palpabile". Din pacate, am facut-o doar in scop terapeutic.
Cheers!
P.S. : Cateodata ma mai "spovedesc" asa, dar e o ipostaza foarte, foarte plina de egoism.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu