Anul Obscuritatii

Nu cred (in) oamenii care spun ca vor sa fie sau sa se faca nevazuti...

Nu cred pentru ca - desi am afirmat-o in nenumarate randuri eu insumi - orice persoana doreste sa fie vazuta, iar odata cu inaintarea in varsta aceasta dorinta se intensifica.

Drept urmare, ceea ce am ales pentru anul inceput de cateva luni bune deja - anume obscuritatea - poate fi considerata, pe drept, o actiune artificiala, fortata, antropica, nenaturala.

Bineinteles ca urmatoarea intrebare logica ar fi: "Si daca tot vrem sa fim vazuti, de ce toata aceasta <<negura>> voita?"... Oamenii spun rareori ceea ce gandesc cu adevarat si - mai mult de atat - fac lucruri in neconcordanta cu ceea ce de fapt si-ar dori si gandesc. Cum ar spune titlul cartii lui Dan Ariely, suntem fiinte "predictably irrational", carora desi li se arata adevarul general decid sa ramana la cel particular sau adevarul supus erorii. Sau, cum as spune eu, "importance lives in paralel universes". La fel si cu adevarul/ adevarurile. Ceea ce era de demonstrat...



Cam atat despre asta acum. Editez eu si vad exact ce vreau sa spun, de ce am scris si cum se va continua postarea asta. In fond si la urma urmei, sa fiu sincer cu toti si - mai ales - cu toate: n-am scris niciodata pentru fani, bani, premii de orice fel sau alte scopuri "palpabile". Din pacate, am facut-o doar in scop terapeutic.

Cheers!

P.S. : Cateodata ma mai "spovedesc" asa, dar e o ipostaza foarte, foarte plina de egoism.

Haideti...

   ... sa ne facem rau reciproc.

Eu zic una calda, voi ziceti una rece. Este frumos. Nu curge nimic... inca. Sa ne dam in cap?
Poate asa va curge... ceva. Sa ne dam in cap, zic. (Poc!)

Amusinam... Ascultam... Scrutam... Nimic nou pe... Pe suprafata capului meu e doar un cucui acum...

Si chiar daca ar fi fost o... gaura, mi-ati zis-o asa de ... rece incat nu ar avea de unde curge.

Acum voi ma priviti si eu ma uit departe, prin voi si peste voi. Oglindindu-ma, cele reci revin si pocniturile isi gasesc ecoul pe... suprafata capului meu. Sunt sigur ca la un moment dat cucuiele vor fi nevoite sa creasca unele peste altele, precum blocurile viitorului, pe verticala si pe orizontala.

Dar invoiala a fost ... sa ne facem rau reciproc. Eu is mai prostut de fel... cam ca Iisus. "Sari la mine, ma! Sari la mine!" se aude din urma, dar nu ma intorc. Cu toate astea, incet, lipsa mea de reactie va raneste. E ca si cum v-as zice una rece. E ca si cum v-as da in cap. E ca si cum prin voi mi-as ridica toate cucuiele si mi-as adanci toate gaurile... si voi prin mine.

Oglinda in oglinda in oglinda in oglinda...

Si-acum... incerc sa va mai zic una calda, dar vad... cum ca Iisus nu a existat niciodata. Cum eu nu sunt deloc prostut. Cum sar la voi. Cum plinatatea reactiilor mele va raneste.

Atat de usor... Deci... de ce sa ne facem bine? Mai degraba...

...Ascult Chopin si ma gandesc (mai bine) cum sa ne facem rau... si cum sa ne facem rau... mai bine.

A glimpse on Change ...

MOTTO and Prologue : "[...]He said if they dug his father's body up, he will be gone. They planted a seed on his grave. The seed became a tree. Moses said that his father became a part of that tree. He grew into the wood, into the bloom and when the sparrows eat the tree's fruit, his father flew with the birds. He said the death was his father's road to awe..."   -  (from) The  Fountain

Most people think you should prepare yourself for the moment of your death and others that you should embrace your death. I might call it understanding death, not your death. And some might say I should not think about death because I am so young... Regardless, here is what I've seen.

I always wondered why we, humans, tried hard to become immortals and I could understand it back then, when I didn't have this glimpse. We are afraid of losing something. So, there are mainly two things that makes us wanting immortality and both are irrational: one is fear of losing something and the other is the idea that we own something.

As long as we will always believe we posses even the smallest thing in the world, we will fear death, not our death... But when we will understand we don't really have a thing to call our own, then that OUR will be gone too and fear of death along with it.

Interlude : "Death is a disease! Is like any other! And there's a cure! A cure!
 And I will find it! "  (from) The Fountain

Some might think that one day the amazing human society will manage to find the elixir of immortality and on that day we shall live together, eternally, in the garden of Eden, where there's no suffering, no grieving...

So, this kind of folks will always attempt to make out of themselves a frozen image of their own, an unchanged appearance of their existance, but what they failed to observe throughout their lives is that the nature of things is to change, not to be born, not to get frozen, not to die, not to be reborn.

...And when we will understand we change, we will understand that we own nothing, because everything changes, so that nothing stays the same. It's one of the beauties of life. So, if we own nothing, then we will lose nothing. Therefore, nothing to fear and nothing to lose.

Epilogue: "[...] I'll bloom and you will live..."  (from) The Fountain

... And so many think that we even have something like a birth and a birth date, which - in fact - is a change and a change date. We become something of what the previous form of life was. Life never ceases, so life does not need to be preserved and defended. We need no cure for death for there is no such thing... Death is the change and because we called it death, our minds were ever frightened by its coming... And now I will show you what I mean by death.

Afterlude or The Change: 

"- I don't know how it ends.

- You do... You will..."

Because not even my writting dies or ends... nor does it have an epilogue for there is someone in which my writting will pass on and that one will think forward and change what I think now and when I will "bloom", that one will "live" ... And now, instead of an ending...

A Word of Change : 

"[...]- Will you deliver Spain from bondage?

-Upon my honor and my life!

-Then you shall take this ring to remind you of your promise. 

You shall wear it when you find Eden and when you return

I shall be your Eve. Together we will live forever..."

(from)  The Fountain

Life=Love=Light or the triple L theory...

     Motto: It is said that when an oak drops its seeds on the ground, the oak lives through those seeds. Even if the oak tree itself dies,  it lives through its seeds into another life cycle, into another oak tree.

     There is no oak and there are no seeds, only the sap. There is only the life source itself. A constant flow of energy... nameless, spotless and natural. It simply exists. There is nothing needed to be said, felt or done so that the life source surround us. It is already in us and we are already in it.

      If there is no oak and no seeds, so it is with us and the life source. We are just the seeds or the oak of the life source itself. Sap is all that exists, we are just a form in which sap comes.

      Where life resides, love is also present. Love has no name and no home. It's a flow and only when the forms of life and love block this flow, they are shifting their course, but not their nature.

      Where love exists, light exists. Darkness is the roadblock of love, nothing more. It's a place where love cannot go through yet, but it will for the love source reaches throughout all forms in which life comes in and out. Those who swim in the love stream bath in the eternal sunshine and those who went there at least once, will be there forever. Once in the stream, always in the stream. You let yourself understand you are not a part of the flow, but the flow itself and that you don't love someone in particular. You just love.

        To end I would say that you are not a living person, but life itself.

         You are not a loving person, but love itself.

        ... And you are not an enlightened person, but light itself.

      Then you will understand you are not the water, but the stream itself. 

      There are no forms, only the flow.

Just walk...

    Este uimitor cat de mult iti poate rapi frica de schimbare. Iti spune unde e zona ta de confort si acolo te simti sigur, nu neaparat bine. Si cum toti se tem de a se simti nesiguri pe ceea ce este si va fi, raman in zona de confort... caci s-ar fi numit altfel daca nu era asa confortabila (doh!).

    Dar sa nu te schimbi inseamna sa nu te misti. E un permanent semn de DON'T WALK! Ori asta iti rapeste  - cu fiecare moment in care nu te misti - dreptul de a alege cine esti si cine iti doresti sa devii. 

    In viata nu trebuie sa iti fie teama ca te-ai urcat in tramvaiul gresit si nu trebuie sa ramai in el pentru simplul motiv ca lumea ar chicoti pe seama ta si a aiurelii tale de moment. Ceea ce ar fi mai tragic ar fi sa ramai mereu in momentul acela si sa nu ii permiti vietii si tie libertatea naturala care o/ te compune si te defineste, pana la urma.

    Daca ai vreodata impresia ca mergi in directia gresita, opreste-te imediat ce este posibil. Nu te grabi, dar fa cativa pasi in timp ce te gandesti incotro. Numai nu te opri din mers. Opreste doar mersul fortat in directia gresita. Nu-ti fie teama ca uneori trebuie sa astepti pana la capat de linie pentru a cobori dintr-un tramvai care mergea in directia gresita. Sa-ti fie teama ca nu cumva sa-ti petreci intreaga zi - infricosat de schimbare si de parerea celor din jur - in tramvaiul gresit, stiind ca undeva exista si cel care ti se potriveste, ajungand la sfarsitul zilei in nenorocita de autobaza unde se retrag toate tramvaiele.

     In  momentul in care incepi sa schimbi, incepi sa gresesti, iar in momentul in care incepi sa gresesti, incepi sa intelegi si sa vezi ceea ce conteaza in viata...ta, pana la urma. Nimeni nu s-a nascut pentru nimeni altcineva pe acest pamant in afara de sine insusi/ insasi. Nimeni nu e aici sa ne salveze in afara de noi insine. Daca cineva poate sa ne faca viata mai frumoasa, aceia/ acelea suntem doar noi. In momentul in care incepi sa te schimbi, ii schimbi si pe ceilalti din jur, iar in momentul in care ii schimbi pe ceilalti si ei te schimba pe tine, iar schimbarea te face Dumnezeu, te face divin... deoarece incepi din nou sa creezi... si fiecare traieste alaturi de alti creatori, in libertate... 

     Si atunci vom fi ca o mare familie de mustangi: neimblanziti, liberi sa alergam singuri sau impreuna cu alti mustangi, dar intotdeauna in miscare, in elementul iubirii si al vietii, in libertatea acestora de a se etala in plenitudinea lor... at their highest peak.

       Cand esti nerabdator sa te schimbi si cand esti liber sa te schimbi, iubirea iti umple viata, iar fericirea ta se revarsa asupra tuturor celor care iti accepta schimbarea... si te vei schimba alaturi de acesti oameni...

        

         ... And when you change, God's light shines upon you...forever.

"Viata trebuie traita asa si nu altfel !!! " sau cele 12 porunci ale succesului...

    Motto:    "They're talking from here!" - Freddie Mercury

    Toata lumea stie cum trebuie traita viata. Se scriu carti, se fac experimente, se dau sfaturi, se spune "asa da!" si "asa nu!" si... totul ar trebui sa mearga struna... but we know it ain't.

  

    1.Trebuie sa devii un om cu educatie (cat mai multa, daca se poate)...orice ar insemna aceasta educatie. Anyway, beats me. 

     2.Trebuie sa devii un om de succes, cu o slujba foarte bine platita... culmea, din ce in ce mai bine platita (oamenii au demonstrat ca nu exista o limita pentru asta).

     3.Trebuie sa ai un self-esteem foarte ridicat, cat mai ridicat, din ce in ce mai ridicat (vezi punctul precendent).

     4.Trebuie sa iti proiectezi self-esteem-u' further more, adica pe copii, masina, casa, cat de mare e casa, masina, cat de succesful sunt copiii et caetera et caetera et caetera... Aoleo, era sa uit. Si pe sot/ sotie. Sa nu-i uitam, saracii. Trebuie sa-i sacrificam si pe ei... pentru ca... asa trebuie traita viata !

     5.Trebuie sa renunti la toate placerile vietii si sa iti vinzi si asa putinul timp liber cu tine si cu cei dragi pentru fortune and fame...

     6.Trebuie sa devii o persoana publica cat mai repede si sa iti surclasezi toti amicii de generatie, altfel esti un esec, failure, ratat(ratata pentru doamne).

     7.Daca trebuie sa zambesti la comanda pentru ca asa se traieste viata in unele momente, o vei face. Vezi punctele de mai sus cu self-esteem-u', succesful si celelalte prerequisites.

     8.Trebuie sa iti poti renega sau invinovati orice membru al familiei in cazul in care ti-ar putea compromite statutul sau statusul social...mereu le incurc... Stiti voi mai bine. Nu, nu statutul/ statusul social... Self-esteem-u', dom'ne !

      9.Sa gresesti e inacceptabil ! Trebuie sa ai mereu dreptate si nimeni sa nu te poata contrazice... si daca o face si reuseste sa iti demonstreze ca esti in eroare, pose as the relativity's pilgrim. It always works! Pana la urma e doar o chestiune de perspectiva... Right?

      10. Trebuie sa nu ierti ceea ce te poate cobori in ierarhia sociala... oricine ar fi cel/ cea pe care trebuie sa-l/ sa o ierti!

    11. Sufletul nu e important, important e sa fii like the folks on the hill. Deci, fii gata sa il sacrifici... la nevoie.

       12. You gotta do something with your life! - a.k.a. porunca suprema.

     "Viata trebuie traita asa si nu altfel !!! "


   Really? What if I'd say you should stick those commandments back into your shithole?

Rautatea ca un safety net

    Rareori mi-a fost dat sa vad oameni rai pana in maduva oaselor. Ei sunt - pentru mine - niste vietati pe care cu greu le-as putea intelege si de care ma simt scarbit in mod reflex. Unii sunt paranoici, altii compulsivi-obsesivi...Da' chiar nu conteaza asta.

    Ce conteaza foarte mult este raul fabricat, cel antropic, artificial, nu cel existent in stare pura ca urmare a unor dereglari sau traume din viata anumitor indivizi. Rautatea fabricata pe banda rulanta nu este decat un safety net pentru toti cei care simt ca a fi bun sau a-ti recunoaste anumite lacune, lucruri nelalocul lor din propria viata sau care tin de stilul de viata cotidian, reprezinta o slabiciune, reprezinta un element reprobabil al vietii, al sinelui, al caracterului, al status-ului fiecaruia et caetera.

     Asa ca cel mai simplu e sa ascunzi slabiciunea sub mantia si masca rautatii antropizate, sa arati cu degetul spre altii, care sunt la fel ca tine in anumite privinte, pe care ii vei condamna si da drept exemplu negativ, doar-doar vei uita de propriul pai din ochi, de propria barna.

     Rautatea de acest fel este - dupa opinia mea - doar un penibil, dar abil mecanism auto-defensiv prin care cei slabi vor sa para mai puternici, cei vinovati, inocenti, cei pierduti, gasiti ...si asa mai departe.

      

     De obicei imi inchei postarea cu o vorba (de duh ?!). Nu insa si acum. Nu vreau sa fiu rautacios. Vreau sa fiu slab, vreau sa recunosc ca am lacune, ca sunt lucruri nelalocul lor in viata si in stilul meu de viata...

P.S. : Sa recunosti ca esti slab este primul pas spre a fi puternic.